De cand am pierdut unele lucruri si persoane din viata mea...mi-e rau,la propriu si la figurat.
Nu mananc,nu dorm... ce iese? O perioada la fel de bolnava ca si cea prin care am mai trecut.
Un vis de-al meu suna cam asa:
E luni dimineata.Iau primul tren si ma duc direct in Bucuresti,la "sora mea" mai mare! <3
Trenul pleaca cu viteza din gara si in scurt timp ajung in Gara de Nord,unde ma asteapta Pala [Paula] cu prietenul ei.
Cobor din tren si ma duc inspre ei,moment in care imi inchid iPod-ul.
Merg incet,pentru ca durerea ma apasa mai mult sau mai putin.
Ei imi zambesc,si le raspund zambind.Sunt fericita!
Mergem toti acasa la verisoara mea.
In zilele urmatoare iesim toti la diferite terase,sau iesim doar noi doua si ne plimbam prin TOATE magazinele cat de mari sau cat de mici din toata capitala.
Totul e ca intr-un vis al unei adolescente care nu are sens.
Pot sa fac oricand chestia asta.Pot sa plec cand am eu chef,dar la ce ma ajuta?
La ce ma ajuta 3 zile sau o saptamana in care nu am nicio legatira cu realitatea daca dupa o sa ma intorc in Brasov si imi voi relua viata?!
Nu cred ca are rost.
De aceea in iulie,nu stiu exact cand voi incerca sa ma rup totusi de tot pentru o saptamana.Imi voi inchide telefoanele,nu voi intra pe mess sau pe FB si nu voi iesi afara.
Voi sta acasa,voi citi,ma voi uita la filme, etc. ,orice numai sa ma rup de lume.Nu vreau sa stie nimeni,nimic despre mine in perioada aia.
(:
In fine.E inca iunie si sunt inca aici.INCA! (:
Inca sunt confuza,nemultumita si oarecum suparata.
Dar nu pentru mult timp.Sunt hotarata sa fac in curand o mare schimbare in viata mea.
Si probabil ca o sa se vada in clasa a 10-a, dar momentan nu voi mai spune nimic despre asta.
Va urma... [!:)!]
