Hope

Hope is here.I feel that this is the last thing I have.
Sperante,vise,iubire...se pare ca le stim cu totii.
Mai mult sau mai putin sunt sigura ca toti ati trecut prind durerea de a fi lasat singur in ploaie, fara umbrela [metaforic vorbind] pe care desigur in vata reala ma refer la speranta.
Se spune ca ea moare ultima,dar atunci de ce de fiecare data cand ni se intampla ceva ramanem fara ea?De ce oare ne paraseste?Ii e chiar atat de greu sa stea scolo,cuibarita in interiorul nostru si sa ne impinga de la spate?
Oare?
Oare atunci cand ne pierdem cu firea unde e? Cand injuram si lovim in stanga si-n dreapta???...De ce nu e acolo sa ne strige"Opreste-te!Maine va fi totul bine."...
Oare...chiar nu existi "Speranta"?Te-ai lasat adorata ca acuma sa ne dezamagesti in cel mai rau hal?
Mda...probabil ca asa e.Nu esti niciodata cu mine desi te am mereu in gand.Mereu imi spun"O sa fie bine" dar in secunda urmatoare se intampla ceva regretabil,de care o sa-mi para rau ceva timp.
This is it!
A mai trecut o zi naspa.Niciodata nu se intampla ceea ce vreau eu...bine,cu cateva exceptii: n-am facut sport [I`m fucking sick!],n-am facut T.I.C.[si asa n-aveam chef de calculatoare si mai multe cursuri pentru Word], si n-am facut nici romana [ a avut treaba!].
Si stau totusi si ma gandesc ca parca imi lipseste ceva.
Ceva-ul asta e cel mai important ceva!
Si aceste ceva se numeste "fericire"...desi nu mai sunt cum era acum o luna,dar totusi...mereu se poate mai bine






Asteptand fericirea!
:X
Ma gasitiiii...prin vecinatate [:-J].
Pe strada  Melancoliei,in blocul Tristetii,apartamentu "Fara speranta."!