Huh.Speranta.Hope. ... Unde naiba esti?!
Nu vezi ca te strig din adancurile gandurilor mele ?
De ce nu raspunzi?
Chiar ai disparut?Ai murit?
Ahh... dar asta ce inseamna ?Ca am ramas fara nimic?
Ca doar...iubire nu,bani ... cu masura,speranta... nici pe aproape de mine!
De ce pleci?!Te intreb pentru a 1097236-a oara!
Te strig,te caut,te urmaresc,te caut iar,de data asta cu disperare... si tu?Nu imi raspunzi.
Uneori ma gandesc cat de frumoasa ar putea fi viata mea.
Am cei mai buni prieteni de pe Pamant.Cea mai "tare" familie.Am tot ceea ce vrea.Trebuie doar sa cer si mie se da.Nu-i asa ca e frumos ?
Stiu.Unii nu au nici macar un sfert din ceea ce am eu.
Dar in schimb...au fericire si speranta ca pot mai bine.
Eu am ramas fara aceste doua "ingrediente" a unei vieti perfecte.
Sunt bolnava dupa cum am scris mai jos.Si la propriu si la figurat si nu inteleg de ce de data asta nu ma pot ridica.
E ca si cum as fi primit lovitura finala...ca si cum acuma nu-mi doresc altceva decat sa dispar pe veci.
Nu mai pot,nu mai suport nici macar un gram de durere,iar din adancul prapastiei in care ma aflu strig dupa ajutor.Si singura care ma poate ajuta este speranta...
Dar... tind sa cred ca in felul asta voi sfarsii epuizata de durere,lacrimi si ... ceva inexistent.Ceva ce a disparut de mult dar e acel ceva ce inca ma face sa lupt.
Chiar daca nu pare ...lupt.Lupt ca sa nu se termine tot.
Nu vreau sa cedez ...
Vreau sa vi!Sa vi tu Speranta!
Poti oare?
Sau ma vei lasa prada durerii asa cum ai facut cu nenumerate persoane?!
Te-ai saturat ca toti sa dea vina pe tine,stiu;dar esti singura vinovata!DE TOT!:) .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu