Ciudat.Sunt inconjurata de atat de multi oameni speciali,care tin la mine asa cum sunt si ma apreciaza pentru diverse motive pe care numai ei le stiu,dar chiar si asa ma simt singura.Am nevoie de EL?
Nu.Desi uneori as vrea sa-mi fie aproape nu am nevoie de niciun "el".
La ce m-ar ajuta?Oricum,dupa cum am mai zis azi [scuza-ma pentru ca ma repet] dar la ce m-ar ajuta din moment cand nu m-a ajutat cand mi-era cel mai greu.
Mi-e tot mai greu sa traiesc singura...avand in vedere ca multi dintre barbatii pe care in cunosc [incepand cu tata ] sunt niste nenorociti.
Voi nu simtiti ce simtim si noi? [:-S] Nu aveti sentimente? [:|]
Dar ce intrebari.Stiu ca aveti.Dar orgoliul vostru.Teama sa nu fiti voi cei care plecati capul...mi se pare absolut normal,dar sa lasam singuratatea mea sa vorbeasca in continuare.
Anu asta voi face ceva diferit.Chiar daca e varsta la care majoritatea spun ..."Azi sunt cu ala,maine cu celalalt",eu nu o sa fac asta.Anu asta va fi diferit.Nu voi avea prieten.Cel putin nu in primele 6 luni.Mai intai prefer sa mi se refaca ...pe cat se poate inima,iar apoi o sa fac tot ce mi-am promis [De azi pun capat sentimentelor.Stop!De azi chiar daca iubesc voi nega acest lucru.]
De ce sa plang mereu cand tot ce spuneti sunt vorbe goale? [:-??]
Nu vreau,nu pot,nu simt,n-am cheff!
In urma ta,va ramane doar parfumul ce inca il simt si pare ca persista.
Si in momentul asta chiar as vrea sa ma auzi,sa citesti ce scriu si poate sa te intorci la mine,dar oare ce s-ar intampla daca ar fi asa?
Cum ar fi sa ne impacam si sa-mi incalc eu toate promisiunile si sa trec peste cuvintele pe care le-am scris mai sus?
Nu ar avea rost! ... Azi esti,maine poate iar nu stim cum se ne mai ocolim.
Sti cum e...asa ca mai bine "just friends" decat ... necunoscuti. [:-J]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu