joi, 20 ianuarie 2011

Un nou inceput oare?[2.]

E joi.Din nou ma uit pe geam.
Il vad!!
E acolo.Doar ca de data este ceva schimbat.
De data asta nu mai e doar un singur prieten.E "al meu" si atat!
Urca scarile si eu ies pe hol.Se uita la mine,ma ia de mana si mergem amandoi intr-un colt mai retras.Ma ia in brate,iar eu il sarut.Ne uitam unu la altu si el ma prinde de mana si mi-o tine intre palmele lui.Imi duce palma in dreptul inimii lui si imi spune "Simti?Pentru nimeni alta n-a mai batut asa.".
Ma uit in ochii lui caprui si parca ma pierd.Ma vad pe mine in ochii lui,numai pe mine.
Nu stiu ce sa-i raspund.M-am pierdut printre cuvinte.
Ma uit la el din nou si ii soptesc:"Nu-mi vine sa cred.Esti chiar aici...langa mine.Ieri am crezut ca doar visez...dar azi..." ...ma priveste si ma tine strans de mana.:"Ai face bine sa crezi.Sunt aici si nu o sa-ti dau drumu'!"
Ma inrosesc.Poate chiar mai tare cand i-am zis prima oara ca imi place de el [asta a fost de mult,dar el nu stie ca eu simteam pana acum doua zile ceva ce nu credeam ca mi se impartaseste].
Tot nu-mi vine sa cred.
Adanc in ochii lui [caprui cum am mai spus!] poti citi o umbra de durere.
Oare e din cauza unei iubiri pierdute/neimplinite?
Nu stiu si nu cred ca vreau sa stiu...cel putin nu acuma.
Stau si ma gandesc totusi...poate visez.Poate peste juma' de ora va intra mama in camera si imi va spune "Trezeste-te.Iar ai dormit prea mult si o sa intarzii la scoala!"...
Trec zece minute,iar totul e din ce in ce mai perfect.El e perfect.
Visul meu?E el...dar nu mai e vis.E realitate!Realitatea mea!
Nu mai sunt cuvinte care sa defineasca starea mea,sentimentele mele.Doar...DRAGOSTEAA!!!
Noi doi mergem pe sarma in momentul de fata...ca si cum sub noi ar fi o prapastie ...o lume cu vise spulberate...o lume de care trebuie sa te feresti.
In jurul meu nu mai vad pe nimeni cand e El langa mine.Traiesc,respir, doar pentru el.
Atat de dulce el,cu privirea care m-a dat peste cap.Cu zambetul lui minunat si ... vorbe pe care putini stiu sa le spuna.
Ma dau mai in spate si ii spun ca trebuie sa plec.El ma strange de mana si imi zambeste.
"Du-te,vorbim mai tarziu." 
Vorbim mai tarziu?
Pff...ce-mi place cum suna![:x]
"Bine...vorbim dupa ore."
Ii zambesc.Probabil e cel mai adevarat zambet pe care l-am avjut vrodata.
Oare incep sa ating fericirea?
Vom vedea... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu