Simt ca turbez! ...
Lacrimile mi se rostogolesc pe fata precum...precum as sta afara in furtuna...dar din nefercirie nu stau afara...ci inauntru in casa...stau si incerc sa-mi dau seama de ceea ce vreau.
Tocmai mi-am dat seama ca "eu nu sunt o printesa,asta nu e o poveste..." eram o visatoare...iar acuma!?!! Acuma nici nu mai stiu pe ce lume sunt.
Simt ca as inghitii toata cutia de calmante...simt ca as vrea sa dispar definitiv.
E un pic cam tarziu pentru orice.
Realizezi?!
E 3 jumate dimineata si eu stau aici ...scriu si plang.
Plang pentru ca ma simt vulnerabila.
Ma simt ca si cand pamatul ar fi fugit de sub picioarele mele.
Si totusi....ma gandesc daca ceva mai are rost...daca pot din nou sa ma adun si sa redevin puternica...
Dar acuma...nu as putea.
Acuma o sa stau inca o saptamana plangand...si gandindu-ma daca plecarea mea va schimba ceva...
Oare?!Are rost???!
Presupun ca nu.Oricum...acum nimic nu mai are rost! .
NIMIC!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu