Imi pare rau pentru ca plang prea mult,poate exagerat de mult.Nu vreau sa impresionez pe nimeni,si de aia prefer sa ma "refugiez" in camera mea,sa intru pe internet si sa dau cat pot de tare muzica,pentru ca ... am speranta ca macar ...muzica ma poate binedispune!
Sunt zile de cand ma tot gandesc la trecut.Zile in care nu fac altceva decat sa refuz prezentul.
Refuz sa cred ca mi s-au cam spulberat toate sansele la fercire.Refuz sa cred orice!
Vreau doar sa dau timpul inapoi si sa revin cu o luna in urma.
Cand totul era cat de cat ok.Cand mai puteam macare schita un zambet! [:| ]
Ca acuma... [:-J] ... numa zambete adevaate nu se pot numi strambaturile mele.
Dar totusi,se pare ca ii conving pe toti ca sunt "foarte fericita" :).
Lil Story:
Stau cu fetele pe holul liceului,si ma prefac ca e totul ok.
Dintr-o data zambetul meu se transforma in lacrimi .
Lacrimi care dor,ard,care par sa ma arunce departe de lumea dezlantuita...intr-o liniste deplina unde ma aud doar pe mine.Ma aud plangand,iar brusc,vocile prietenelor ma trezesc. [:)] Ceva gen "Clau! Claudia!! Nu mai plange.O sa fie bine" ...
Da. O sa fie?!
Probabil ...
Dar pana cand?!?!
Pana cand o sa se repete istoria?!
Vreau doar sa stiu.Pana cand o sa stau cu ochii inlacrimati neavand putere nici macar sa sper!
Atat .Nu cred ca e prea mult.
Chiar nu cred!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu